Cuvintele Împăratului

1.Între 29 aprilie (Ziua Împăratului Showa) și 5 mai ( Ziua băieților), această săptămână constituie una „Golden Week”, nelucrătoare pentru acest popor „workaholic”. După aceasta, Dieta japoneză (parlament) va dezbate un proiect de lege privind „Abdicarea Excepțională a Împăratului” care va fi introdusă de către actualul Guvernul condus de Primul Ministru Shinzo Abe și va fi, poate, adoptată până în 18 iunie când vine „scadența” actualei Sesiuni a Dietei.

Această perioadă de dezbateri parlamentare va întâmpina o oarecare „furtună” în vremea politică a Japoniei. De ce? Pentru că Actualul Împărat al Erei Heisei, Akihito, ne-a adus un foarte mare „Breaking News” în august trecută în preajma zilei comemorative a înfrângerii Japoniei în care tatăl lui, Hirohito, a citit declarația „de a accepta „Declarația Comună din Potsdam” în care SUA, Anglia, și China ne cereau capitularea necondiționată. „Cuvintele divine” au fost „Judecata Divină” care ne-a scăpat de la distrugerea totală a Japoniei. Acum Împăratul Akihito, după 72 de ani, a tras o alta importantă judecată în care el exprimă quasi-părerea în legătură cu sistemul Împărăției.

Ca să înțelegeți bine discuțiile care vor veni după dezbaterile parlamentare din mai pe marginea acestei chestiuni vă prezint mai jos problematica acestei chestiuni.

2. Vă introduc foarte succinct mai jos părerile pe care Împăratul le-a expus în august anul trecut.

(i) Peste doi ani se împlinesc 30 de ani de Heisei. ( cf. Heisei este calendarul Erei lui Akihito ) Eu (Împăratul) v-aș relata mai jos ce mă gândeam individual. Eu întotdeauna îmi ceream să caut adevăratul „Simbol” pentru Japonia. ( cf: „Simbolul” este funcția Împăratului exprimată de Constituția care a fost elaborată de Forța de Ocupație Americană. Și Constituția, în primul său articol, prevede că „Împăratul este Simbolul Japoniei.”)

(ii) Dacă va trebui să-mi consider înaintarea vârstei și slăbirea graduală a sănătății mă simt în dificultate de a continua treburile și căutările către „Simbolul” așa cum îndeplineam până acum.

(iii) Îmi dau seama de extraordinara importanță de a fi întotdeauna alături și împreuna cu poporul japonez și de a-i cere ca și poporul să adâncească înțelegerea asupra rolului meu de „Simbolul Japoniei”. În privința aceasta am fost foarte fericit.

(iv) Reducerea acțiunilor oficiale pe seama îmbătrânirii nu cred că e posibilă. Numirea eventuală a unui Regent în locul meu nu va schimba situația, pentru că, dacă e așa, va trebui să continui tot eu (îmbolnăvit) ca Împărat până la moarte.

(v) Pe durata perioadei îmbolnăvirii, societatea va experimenta o anumită situație negativă și stagnantă așa cum am văzut în trecut. (În plus, este foarte greu să menținem taradiția Mogari ( cf. tradiția rituală îndelungată de doliu imperial japonez ) concomitent cu evenimentele rituale legate de începerea noii Ere. Mă gândesc: oare nu există vreo cale să se poată evita asemenea situație?

(vi) Împăratul nu posedă putere politică. Dar doresc ca slujbele Împăratului de Simbol să poată să fie îndeplinite în mod stabil și în viitor.

3. De ce este o problemă?
(3.1) Din cauza Constituției și a legii „Kousitsu Tempan” ( „Normativa pentru Gospodăria Imperială” ) care rezolvă chestiunile imperiale concrete, delegate de Constituție. Dar în privința moștenirii legea nu prevede decât „când Împăratul moare, Prințul Moștenitor îl va succeda”. Deci actualul Împărat va trebui să rămână ca „Simbolul Japoniei ” până la moarte. (Motivul pentru care Împăratul a trebuit să rostească „Cuvinele” de mai sus era ca întregul popor să înțeleagă ce fel de impact va avea asupra Simbolului îmbătrânirea. La ora actuală în Japonia, mai vârstnicii de 60 de ani ocupă 33 % și cei de nouăzeci de ani sunt deja un milion și 800 de mii. Împăratul, în mod acut își dă seama de problemă și abia acum și-a expus în fața noastră necazurile. În Cuvintele, Împăratul a sesizat problematica „îmbătrânirii” pentru a continua activitățile imperiale de „interacțiune” cu poporul pe care el–însuși le dădea foarte multe exemple în anii 28 de ani de împărăție și anii premergători de când era Prințul Moștenitor, și concetățenii noștri ,cu recunoaștere, totdeauna au reacționat Împăratului și Împăratesei. Voi ați văzut cum oamenii au reacționat mult mai potolit în acel dezastru tragic de Tsunami din 2011. Poate datorită efortului Împăratului agitația poporului a fost înăbușită. Sunt multe alte asemenea acțiuni de „Simbol” al Împăratului la diferite dezastre naturale din Japonia. ( O asemenea „interacțiune” au putut obseva și oameni din jurul Mânăstirilor Bucovinene în 1979 când Prințul și Prințesa de atunci au vizitat în România, văzându-i, cetățeni români pe străzi au dat mâina cu ei, deschizând geamurile Daciei.) Acum, Împăratul ne-a arătat necesitatea continuării acestei interacțiuni imperiale mai departe și de către viitori Împărați . E bine să constatăm că chezășia istorică stă pe baza minții Împăratului.

(3.2) Dar interacțiunile de chezășie de ambele sensuri sunt cunoscute de toții japonezi ca o chestie de „sine qua non” fără de care nu ține Împărăția. La ora actuală, oameni buni japonezi care au adâncă simpatie către Împărat, fără să se gândească la Constituție sau „Gospodărie”, speriați de părerile brusc expuse în Cuvintele, după anchetele făcute de ziarele principale, îngăduie dorința abdicării. Și în discuția „Comisiei Speciale de Savanți” creată de Guvernul care are intenția să rezolve problema aceasta cu o legistație excepțională de a admite abdicarea limitând numai la Împăratul actual și a dat rezultatul care merge pe linia trasată de Guvern (pe 21 aprilie).

Iar partidele politice și conducerea Dietei pare că s-au înțeles cu linia trasată de Guvern (în martie 2017) . Dar nu se știe ce fel de discuție va fi abordată ulterior. În orice caz, actualul Guvern dorește ca dezbaterile parlamentare să nu devieze de la „Legea Excepțională”. Să vedem dacă merge așa sau nu. La noi sunt destul de mulți conservatori care pun accent pe importanța respectării tradiției imperiale și mulți frumoși naționaliști care tind să se străduiască în menținerea tradiției, a acelori valori și practici păstrate de „2000 de ani”. Mulți dintre acești oameni consideră că îndrăzneala Împăratului constituie o încalcare a tradiției imperiale.

Ei consideră că chiar dacă ar fi fost bolnav, existența ca atare a Împăratului e suficientă pentru poporul japonez. Avem în Japonia încă Partidul Comunist care, până nu de mult, era virulent împotriva sistemului Împărăției. Dar acum forța politică a partidului e limitată, 4 % , și în anii recenți comuniștii noștri au devenit un pic mai simpatici către Actualul Împărat pentru că Împăratul vorbește limba japoneză mai standardizată și pune mai mult importanța la interacțiune cu poporul. Așa că nu el va crea o mare problemă.

(3.3) În ceea ce sunt în Cuvintele nu cred că sunt referiri problematice serioase. Ceea ce este complet nou este că Împăratul a apărut în față televiziunii publice ca un individual. În Constituția prevede că Împăratul va trebui să-și îndeplinească anumite afaceri statale pe baza aprobării și sugestiilor Guvernului. În legătură cu Cuvintele, un anume comentator cunoscut a spus că pentru Cuvintele partea Împăratului s-a consultat cu Guvernul. Eu nu știu mai mult, dar faptul e foarte important. Asemenea lucruri vor fi făcute clare în dezbaterile parlamentare.
În istoria Japoniei au fost multe momente importante majore implicate de Împărat, printre care „predarea săbiilor samurailor către noul guvernul condus de Împăratul Meiji din 1868 și „acceptarerea capitulării Japoniei față de armatele străine ca SUA din 1945”. În amândouă cazuri majore, dacă nu ar fi existat puterea spirituală a împăratului, nu s-ar fi realizat.

Gestul Împăratului Akihito de data aceasta poate nu egalează cu aceste exemple, Acele decizii majore erau atunci când noi am fost confruntați cu distrugerea Japoniei. Acum nu suntem înconjurați de asemenea pericole naționale, Totuși chestiunea trasată acum de Împărat, anume, „tradiția și modernizare” și „Constituția elaborată de SUA” sau mai bine zis concepția cam străină ce are „Simbolul” în limbajul nostru reaper ca cuțitul în fața pieptului nostru, cel puțin mie.

(3.4) În final aș vrea să mă refer la un lucru foarte interesant legat de România cu actualul Împărat.
Am aflat odată, poate anul 2007, de la un sriitor român Ion Papuc. Monseniorul Vladimir Ghica, care a murit în Jilava în 1954, a vizitat în Japonia în 1933 și a fost primit de Împăratul Showa, tatăl actualului. Împăratul Showa vorbea franțuzește și Monseniorul a putut conversa cu el liber. Atunci, Împăratul i-a mărturisit că se necăjește că nu are nici un fiu care poate să-l moștenească.

(Să știți că Împăratul Showa era cel care a abrogat sistemul de concubine imperiale.) Atunci Monseniorul i-a propus să-l binecuvânteze Atotputernicul. A și făcut chiar în limba japoneză! Însă ceea ce este mai curios este că „exact după nouă luni s-a născut împăratul actual.” (După volumul, „A trăit şi a murit ca un sfânt!”-Vladimir Ghica, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice) Încă un lucru, actualul Împărat și Împărateasă în numele Împăratului Showa au făcut vizita în România în octombrie 1979, în numele Împăratului Showa, răspunzând la vizita făcută de Nicolae și Elena Ceaușescu în Japonia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *