Editorial pentru Asociația Cutlurală Yamato

Sunt înapoi în Japonia din 27 iunie. Musonul a fost declarat deja, dar ploaia tradițională e uscăcioasă și de aceea umiditatea e mare. Acesta este primul articol pentru pagina de web a „Asociației Culturale Yamato”, scris și trimis din Japonia. Sincer mă bucur în a două scenă a mea de carieră diplomațică prin care mă dedicam, că pot să  încep cu asemenea Editorial de deschidere. Realizarea diplomației mele Româno-Japoneză a fost totdeauna  visul continuu și acum este pe drum spre întindere mai largă prin socializare.

Astăzi aș vrea să mă refer la o chestiuna ce privește formarea opiniei publice japoneze devenita un pic nebuloasă, și o asemenea tendință care afectează „gradul de accepțiune mereu cântărit al Primului Ministru Shinzo Abe, Șef al Partiudului Liberal Ddemocrat (în continuare referit ca „PDL”).

Shinzo Abe

O nouă apariție a unei politiciane necunoscută româniloe, D-na Yuriko Koike. Și în sfârșit, cum stă programul abdicării Împăratului Akihito.

Politica Japoniei.

Oameni japonezi au votat Partidul Conservator (mai mult cunoscut ca PLD) care știe să administreze economia, astfel se explică că din 62 de ani după 1955, PLD s-a ocupat de cârmuirea țării. Dar în domeniu acesta tocmai, până într-un fel nu de mult, interesantă situație domin.

Sediul PLD

Adică: la ocazia alegerilor politice importante marea majoritate de oameni votează la un partid mai sigur, adică la PLD care a preluat conducerea țării sub Shigeru Yoshida (*atunci cu Partidul Liberal) imediat după după războiul cu americanii. Cu o astfel de experiență politică a PLD-ului și o oarecare capacitate a manevrării economice ale Partidului, vrând nevrând, au crescut. Partidele de Opoziție,socialiștii și comuniștii rămân stângaci și rigizi neputând să obțină încrederea din partea popuației sau neputând avea sprijinul din partea americanilor Astfel, după aceea, „Miracolul „Japoniei ” din anii 60,70 și 80 din timpul „Războiuli Rece” se desfășoară și parcă asta a facut din Japonia ca o existență fericită absolută din lume. Această situație încă nu se clatină de loc în regimul Primului Ministru Shizo Abe care este în funcție din 2012 și va trebui să aibă alegerile legale anul viitor, sau poate cele anticipate înainte de decembrie din 2018. Deocamdată, cel de al doilea partid, Partidul de Opoziție „Min-Shinto” (Partidul Democratic, PD; este un partid de stângă-mijlocie, dar nu posedă capabilitatea practică și flexibilă ) este foarte slab, membrii fiind mai puțin de 0 sută din totalul 475 din Camera Deputaților care este cea mai impotantă Camera parlamentară din Japonia. și încă se mai slăbește și nu va fi capabil să facă față cu campania cu Shinzo Abe.

Această structură de „un partid foarte puternic ca PLD” și „un partid de stângă destul de slab” de mai puțin de o treime a partidului  conservator, e parcă s-ar fi stabilit așa din tradiție, pentru că nu prea s-a schimbat din 1955 până acum această situație. Deci politica Japoniei din punctul structurii ideologice a fost întotdeauna „schizofrenică” între Conservatoare bazată pe pragmatizmul economic și „Forța Progresistă” bazată pe ideologia sau concepția mai romantică a stângiștilor, sau mas-mediei ca ziarele „Asahi”, „Mainichi” sau multor intelectuali teoretici, dar acești zona cu simpatizanți către „Stânga”, încetul cu încetul, este în descreștere. În paralel cu asemenea tendință, descresc rolurile ziarelor mari și naționale ca Asahi, Mainichi, Yomiuri, Nikkei și Sankei. Pentru că tinerii, noile generații  urmăresc mediile sociale. pe când mediile mari cu vânzările tot mai descrescânde sunt oarecum prudente și tinerii cititori nu sunt interesați. Nici eu. Totuși,la ora actuală, eu observ pe viu că mediile sociale, la rândul lor, sunt abundente de opinii mai drastice și agresive și adevărate. Însă respectivii cititori vor trebui să aibă o anumită capacitate de a-și însuși părerile exprimate. După ce m-am întos în Japonia deschid mai des asemenea page-uri de „youtube” și sunt foarte bucuros că văd că tinerii gândesc mai pragmatic, nu pe ideologia fixată. Și majoritatea acestori cititori sunt cei care sunt așa-ziși „ne-hotărâți” alegători care  ocupă ponderea de 30 sau 40 la sută.

Doamna Koike:

Vă introduc o doamnă, politiciană și frumușică. În anul trecut august, D-na deputata parlamentară de PLD, fost-Ministru de Apărare, Yuriko Koike, 64 de ani, a reuștit să  candideze alungând împotrivirea partidului – mamă, a PLD-ului, și a fost aleasă ca Guvernator al Orașului gigantic al Tokyo-ului, obținând 2,91 milioane de voturi (44,49%). Hotărârea dânsei a fost foarte curajoasă, nejaponeză, și lumea s-a uimit de atitudinea sa foarte demnă față de respectatul scriitor, un monstru sacru, Shintaro Ishiwara, un gigant intelectual postbelic, și în același timp fost Guvernator de Tokyo care chiar îi opunea candidaturii.

Yuriko Koike

Și chiar acum în toiul campaniei alegerilor de Parlament al Metropolei ale căror rezultate se vor da rezultate pe 2 iulie D-na Koike conduce campania electorală cu succes. Ea plănuiește să devină primul partid din Parlamentul Metropolitan care are 127 de membri și pentru care D-na Koike a format un partid numit „Asociația Tomin-First ” (Tomin însemnând „cetățenii”, deci „Primii Metropolitani”: APM) și a dat la campanie 61 de candidați acum în campanie. Ziua de vot este 2 iulie. Creșterea forței Partidului Koiek este foarte importantă pentru că curajul ei are putere distrugătoare față de sistemul politic învechit al Orașului Tokyo care este condus de oameni  vechi și necesită înnoirea. Dânsa în momentul acesta a cerut demisie de la PLD, ceea ce înseamnă arderea podului de retragere. Ea este abosolventă de la Universitatea Americană de la Cairo și are experienșe bogate ca jurnalist de TV. A fost Ministru de Apărare și cunoaște foarte bine Okinawa. Are și o ambiție decentă, nu bazată pe vanitate.  Și . important este faptul că Primul Ministru Abe pare că o respectă pe ea

Alegerile Parlamentare ale Camerei Deputaților, adică ale Parlamentului Național, vor fi în decembrie 2018 sau poate anticipate în anul acesta. Dacă va ieși acun victorioasă D-na Koike, devenind ca prima forță a Palrlamentului Metropolitan, alungând PLD pe locul doi, Shinzo Abe nu va puta să se aventureze la „anticipate” și poate va mai trebui să mai aștepte ocazia prielnică. Foarte probabil că Partidul Koike acum în alegerile Metropolitanului va mânca în principiu pe PDP care complet în declin, atunci nu cumva se va întâmpla același lucru la Camera Deputațlor?  Un aspect interesant este că atunci când Koike va reuși în alegerile din Camera Deputaților (candidând sau nu, pentru că va fi și ocazia de augur a Olimpiadei Tokyo din 2021) și va înlocui PDP care e de stângă, atunci Primul Ministru Abe chiar poate să alieze cu ea cel puțin pentru schimbarea Constituței care este visul Domnului Abe, sau al bunicului lui Kishi.

3.  Anul Heisei 30 (2018) și Noua Eră după Heisei (2019)

Noua legistație care face posibil ca Împăratul Heisei Akihito să abdice din timp s-a aprobat în Parlament în ziua de 9 iunie. Împăratul Akihito va abdica anul viitor sau la începutul lui 2019. Cea mai mare problemă legată de Împărăție de acum încolo este conținutul discuției care va avea loc în următorii ani pentru schimbarea „Legii Gospodăriei Imperiale” (Koshitu-Tempan-Ho) care a fost elaborată mai întâi de Ocupația Americană și prevede moștenirea Imperială „numai în cazul morții Împăratului”. Pentru a evita instabilitatea actualei stări de moștenire rămâne de a reinstala acele unsprezece familii Imperiale desființate de Ocupația Amricană în 1947 și să le refurnizeze ca să completeze linia masculină Imperială. Aceasta este singură cale de a menține linia masculină de 2000 de ani a Împărăției.

În problema aceasta, Împăratul care este un monarh constituțional n-are voie să–și exprime părerile lui. El va trebui să urmeze linia trasată de Guvernul și Parlament. ( Apropo, putem să ne gândim și în privința asta de limitarea drepturilor omului ale Împăratului. ) Dar alta chestiune mai complicată este de a aproba instalarea familiei Imperiale feminine așa cun insistă partidele de opoziție ca PD sau mai mulți membri ai mișcării feministe, instituind că oricare prințesă care este fiica directă a Împăratului poate să devină Împărat, înainte sau după căsătoria ei cu un barbat. Și dacă se aprobă asemenea succesiune. În cazul acesta soții Împărătesei pot fi non-imperiali. Dar nu cumva aceasta duce la dispariția linei directe de bărbat și nu ne mai putem spune că Împărăția noastră e de 2000 de ani? Și mai grav este că va duce cu timp la dispariția familiei Imperiale și de aici până la urmă abrogarea sistemului Imperial. Nu știu de care motiv PPD este dirijat, de „materialism” , de aceea acesta insistă cu acest lucru ?  Iar  PLD se opune vehement acestei opțiuni și marea majoritate a poporului japonez se crede că așa va fi. Într-adevăr, în anii noștri recenți de secol 21, nu putem păstra multe lucruri vechi. Dar odată introdus un nou sistem, să pierdem vreo linie îndelungat păstrată e păcat mare.  În privința asta noi nu ne putem răzgândi după ce am hotărât. Va trebui să ne gândim în mod foarte serios, chiar la existența Imperială care a supraviețuit 2000 de ani. Meritul Japoniei este de menține tradiția moștenită. E un drept al nostru dar și o obligațiune față de lume. Eu doresc sincer ca de acum încolo să discutăm sincer și serios cu noi înșine prima dată în istoria noastră forma ideală pentru Împărăția noastră.

Minshin-to: Sediul Partidului
Minshin-to: Sediul Partidului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *