ROMÂNII ȘI JAPONEZII – Influența mediului asupra civilizațiilor

Teoria standard în antropologie afirmă cu umanitatea a provenit dintr-un grup de maimuțe antropoide care s-au adaptat la un mediu nou cu ajutorul uneltelor în savana africană. Prin migrații specia umană a cucerit noi teritorii, ocupând aproape toată suprafața planetei.

În spațiul carpatic al actualei Europe de Est s-a format poporul român, întotdeauna la intersecția civilizațiilor. Cele trei stat medievale, Moldova, Țara Românească și Transilvania, nu au avut conflicte între ele, decât cu rare excepții, întrucât au fost mereu la granița imperiilor cu care au luptat s-au cărora le-au plătit impozite. N-a existat o tradiție de autoadministrare, aceasta fiind exercitată de alogeni care trebuiau ”păcăliți”. Importurile culturale formale nu erau însoțite de acumulări profunde de fond, generând teoria formelor fără fond în cultura românească.

Spațiul românesc nu a creat o mare cultură urbană, dar a dezvoltat o cultură rurală populară deosebită, sintetizată de un sculptor ca Brâncuși și un muzician ca Enescu.
Populațiile care au ajuns în spațiul insular al Japoniei actuale s-au dezvoltat într-o cultură închisă, cu conflicte medievale interne. Practic, într-un singur secol de deschidere și dezvoltare industrială spațiul japonez a reușit o autogestionare eficientă, pe baza unor valori tradiționale de seriozitate și respect reciproc.
Putem înțelege și astfel diferențe și japonezi.

Piciorul Păsării
Parafrază la Pasărea în spațiu a lui Brâncuși. Etnosculptură de M.C Donici Foto © fotosen.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *